Cât de greu este să fii deștept?

Motto: „Învăţându-l pe altul îl faci mai bogat, fără ca tu să devii mai sărac.” (proverb indian)

Nu neg, orice subiect legat de gimnastica ritmică a ajuns să mă înmoaie! M-am îndrăgostit iremediabil de acest sport târziu, mai precis în urmă cu un an, atunci când câteva sportive, antrenoarea și coordonatoarea lotului de la CSM Ploiești făceau “Pasul la ofsaid” în studioul de televiziune de la Wyl TV. Am descoperit copii altfel decât cei pe care-i văd în viața de zi de zi, un antrenor educat și bine instruit și un coordonator mereu pe fază, gata să se lupte cu oricine și orice pentru a suprima imensa nedreptate care li se face copilelor de la secția unde activează! Dar și tuturor sportivilor, în general.

Mi-am propus să urmăresc acest sport mai în amănunt iar transmisia televizată a regalului de la Olimpiada de la Rio m-a introdus într-o lume – parcă interzisă nouă! – a frumuseții, grației și muncii înrobitoare, acolo unde ajung doar oamenii puternici și educați să respecte exercițiul și disciplina de zi cu zi. Neinițiat în tainele arbitrajului, gândind (românește) că Luizei Filioreanu i se face o mare nedreptate fiind aruncată dincolo de finala primelor 10 clasate după exerciții executate fără greșeală, am privit supărat cum sportivele din Rusia își savurau momentele de glorie. Am înțeles că gimnastica lor este departe, foarte departe de ceea ce avem noi iar simpla prezență în concurs a lui Lizi – după 20 de ani de absență a gimnasticii ritmice de la Jocurile Olimpice! – a însemnat aproape cât o medalie pentru România!

“Am fost conştientă că nu pot emite pretenţii la medalie. Eram prea mică şi cam toate adversarele au fost mai mari decât mine şi au stat la rând pentru o medalie, de ani de zile! Nu m-am putut lupta cu ele cât aş fi vrut, dar la JO din 2020, după alţi patru ani de muncă şi experienţă am încredere că lucrurile vor sta altfel”, spunea Lizi după marea întrecere”.

Ce cuvinte frumoase de la o puștoaică de 17 ani! Ce visuri nobile își propune, ce ambiție afișează! Habar nu am în ce condiții se pregătește la CS Olimpia București și mai ales cât poate să reziste într-un mediu atât de precar oferit de diriguitorii sportului românesc. Nu știu cum reușește profesoara Maria Gîrba să o mai motiveze, cum se echilibrează părinții săi văzând mizeria în care se zbate sportul românesc!

Și gândul mi-a zburat, firește, către micuțele de la CSM Ploiești. Scăpată din mână de către conducătorii clubului, și ei impotenți în fața imbecilității celor care ne ordonează viața din jilțurile puterii politice, secția de gimnastică ritmică a oferit exemplul cel mai de preț al onestității și al bunului simț în ceea ce privește visul copiilor. Prezența la  Campionatele Naționale pentru senioare și junioare – întreceri desfășurate în week-end la Sala Polivalentă ”Ioan Kunst-Ghermănescu” din București – dar mai ales medaliile de argint obținute au însemnat palme pe obrazul gros al celor care întârzie și acum aplicarea unor norme legale vizând intrarea sportului pe un făgaș corect, de normalitate.

La București, pentru cine nu cunoaște, delegația medaliată a avut la dispoziție o sumă de 3400 de lei pentru cazare și masă în toate cele trei zile! Adică, mai exact, 1100 de lei pe zi pentru șapte oficiali, 5 sportive, un antrenor și un arbitru! … 150 de lei de persoană, cazare și toate mesele, cam tot atât cât costă o sticlă, două de vin bun la o cină a barosanilor!

Am aflat că delegația CSM-ului a reușit să facă și economie, suma de 600 lei urmând să intre în visteria clubului!

Închei editorialul cu o propunere: acordați, domnilor conducători ai clubului, câte 100 de lei fiecărei sportive plus antrenorului, așa, ca o primă, ca o apreciere, ca un gest de noblețe, ca un compliment! Sunt sigur că veți primi o notă pozitivă și, poate, chiar un cuvânt de bine de la colegii din mass-media. Poate că nimeni nu vă va iubi mai mult dar, cu siguranță, există o șansă să nu mai fiți urâți!