Copiii cu un singur ” handicap” ai Prahovei. Acela de a fi ORFAN!

Abandonaţi de cei care le-au dat viaţă, ajung pe mâna statului, în orfelinate, unde se încearcă,atât cât se poate, acordarea dreptului la o viaţă normală. Privaţi de dragostea părinţilor, copiii crescuţi în centre de plasament, ajung, la un moment dat, la vârsta la care trebuie să îşi ia viaţa în propriile mâini, să răzbată de unii singuri…Sa facă faţă tuturor prejudecăţilor, să pătrundă într-o societate care, de cele mai multe ori, îi marginalizează, de parcă a fi orfan este similar cu a avea o boală incurabilă. De parcă atunci ar exista vreun fel de scuze. Unii dintre aceşti tineri au demonstrat şi demonstrează că, în ciuda barierelor pe care chiar noi, oamenii le punem, poţi reuşi. Alţii, însă, abandonează lupta…  Ajungem să îi vedem la colţ de stradă, în canale, sau  să citim că au comis diferite fapte antisociale. Îi judecăm pentru asta, îi arătăm cu degetul, fără a ne întreba, poate, nicioadtă, de ce au ajuns aşa. În Prahova sunt zeci astfel de tineri. Nevăzuţi, necunoscuţi, doar nişte nume într-un registru de evidenţă a populaţiei. Republikanews vă prezintă povestea lui Ionuţ, doar unul dintre acei tineri care nu vor altceva decât o şansă… Şansă pe care societatea i-o refuză… Tânărul este  stigmatizat. Nu este nevoie de el… De ce? Pentru că societatea aceasta atât de “strâmbă” uneori nu vrea să se “încurce” cu un om care a avut neşansa să se nască într-o familie care nu l-a dorit şi care l-a lăsat la mila cui l-o vrea.

 

Ionuț a venit pe lume într-un moment nepotrivit…

Pentru părinții săi,venirea sa pe lume nu a fost o bucurie.Copilul a fost lăsat de către aceștia, sugar fiind, în grija statului, la Leagănul de copii Ploiești. Pe măsura trecerii anilor, Ionuț a urmat traseul instituțional conform vârstei sale (Leagănul de copii Băicoi, Casa de Copii Sinaia), iar în anul 2000, la vârsta de 15 ani, tânărul a fost dat spre îngrijire unui asistent maternal profesionist. Deși nu a crescut alături de familia naturală, Ionuț s-a dovedit a fi un copil energic, vioi, ușor adaptabil, care nu a creat niciun fel de probleme. Educațional vorbind, el a terminat cursurile unui liceu tehnologic și ulterior a obținut Certificat de calificare ”Tehnician ecolog și protecția calității mediului”, în vara anului 2015, la vârsta de 20 de ani. De atunci, a încercat să se angajeze pentru a-și asigura traiul independent, dar nu a reușit să lucreze decât pentru perioade scurte de timp ca agent de pază și ca lucrător la o spălătorie auto. Din păcate, problemele nu se rezumă numai la cele prezentate până acum. Ionuț a fost diagnosticat cu ”hepatită C – prezent Ag HBS”, iar atunci când s-a aflat în situația de a i se obține un loc de muncă potrivit pentru el, a fost respins din cauza problemelor medicale. Tot ce vrea, de fapt, Ionuţ, este să muncească şi să îşi întemeieze acea familie pe care  nu a avut-o niciodată.  “Situația acestui tânăr   reprezintă un semnal de alarmă că probabil societatea nu este pregătită și nu empatizează cu acest gen de probleme. Trebuie subliniat că uneori prejudecățile și lipsa de informare pot afecta serios integrarea socială și profesională a persoanelor aflate în situații similare. În cazul lui Ionuț, lipsa unui loc de muncă din care să-și asigure existența și tratamentul medical necesar, care este destul de costisitor,  pot conduce la agravarea stării de sănătate și implicit a problemelor de ordin social care decurg din aceasta. Pentru că soarta niciunui copil și a niciunui adult aflat în grija instituției noastre nu ne este indiferentă, asistenții sociali și psihologii noștri au făcut permanent eforturi pentru menținerea legăturii lui Ionuț cu familia și găsirea unor soluții pentru reintegrarea acestuia (devenit deja tânăr) în familia naturală sau extinsă, dar nu s-a reușit obținerea acestui lucru.” spun cei de la Direcţia pentru Protecţia Copilului, subliniind, totodată, că în situaţia lui Ionuţ mai sunt alţi zeci de copii instituţionalizaţi şi ajunşi acum la vârsta la care trebuie să părăsească centrele şi să lupte pentru viaţa lor.  Ionuț are acum  22 de ani și, așa cum prevăd reglementările legislative din domeniu, la sfârșitul acestei luni va trebui să părăsească domiciliul asistentului maternal care l-a avut în plasament, deoarece nu mai urmează în prezent nicio formă de învățământ.  El se află la o răscruce de drumuri și are mare nevoie de sprijinul semenilor săi pentru a reuși să ia startul într-o viață independentă.

O şansă cât de mică…

Un pas important a fost făcut de către primarul orașului Boldești Scăeni, care, împreună cu directorul liceului din localitate, i-a oferit lui Ionuț o cameră de cămin în care să locuiască. Totodată, Ionuț a fost înscris în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Prahova pentru a beneficia de consiliere vocațională și pentru a fi sprijinit în identificarea unui loc de muncă stabil. Este un început frumos și promițător pentru Ionuț, care merită să fie susținut, astfel încât să poată da aripi visului oricărui om de a-și întemeia, într-o bună zi, propria familie, care să rămână mereu împreună, unită, așa cum pentru el, demult, nu s-a putut !