Dimensiunea zilei de 1 Decembrie în ochii copiilor

tricolorul romanesc
sponsor

Români cu care ne mândrim

Robert Coconea și Marian Ghinoiu sunt doi dintre elevii școlii de box condusă de Titi Tudor. Și care, zi de zi, participă la activitățile vieții de sportiv care se derulează în zona cartierului Eminescu, la sala proprietate a Upetrom.

sponsor

Un campus transformat în așezământ social și care le este celor 14 copii găzduiți și sală de antrenament, și internat și sală de mese…

Cei doi antrenori, maestrul Titi Tudor și Adrian Pârlogea, s-au metamorfozat în cei mai iubiți dascăli ai lumii copiilor din oraș. Tainele nobilei arte, discuțiile de la om la om cu profesorii de la Grupul Școlar Agricol Bărcănești, rolul de bucătari, ospătari sau oameni de ordine, toate la un loc alcătuiesc tabloul unui colț de Univers.

Un Rai al sportului, o nebunie venită din dragoste pentru box și, mai ales, pentru copii. Un fel de viață mai aproape de ceea cu mulți dintre noi îl consideră dedicație.

Copiii viitorului

Cu siguranță, înainte de a vorbi despre acest 1 Decembrie ca despre o zi a tuturor românilor ar trebui să-i cunoașteți și să-i înțelegeți pe prichindeii de la sala de box. În lumea lor, dornici să ajungă cineva în viață cu ajutorul sportului, ei transmit cele mai frumoase mesaje pentru această zi națională. Frumoase pentru că sunt spuse din inimă, nefardate, cu emfază și zâmbet continuu. Sunt încă departe de realitatea crudă, de malaxorul implacabil al vieții de rutină care-i va cuprinde peste câțiva ani. Ei vorbesc despre esența acestei mari sărbători și, credeți-mă, pentru ei contează! Ascultați-i! Merită!

Doi sportivi, două exemple

Reprezentanții copiilor care au ales să vorbească cu redactorul Republikanews sunt Marian Ghinoiu și Robert Coconea. Doi tineri complet diferiți ca stare, unul din Urlați, celălalt din Ploiești. Unul năvalnic și precipitat în vorbă și fapte, celălalt așezat, meticulos, alături de prietenul său cel mai bun, clarinetul.

La ora pregătirii materialului, antrenorul Pârlogea pregătea dejunul iar maestrul Titi Tudor supraveghea activitatea copiilor Cristian Drăgan, Tudor Constantin, Ramona Nicolae, Marian Ghinoiu și Robert Coconea. Ceilalți 9 erau la școală fiind așteptați pentru ca împreună să servească dejunul. Marian și Robert au admis să vorbească despre ei și Ziua României. Iată ce au avut de declarat:

 Marian Ghinoiu

“Pe mine mă cheamă Marian Ghinoiu, am 14 ani și sunt din Urlați. Am venit la Ploiești special pentru a face box! M-a adus bunica, tata a murit când aveam trei ani iar mama este bonă în Spania. Vorbesc cu ea în fiecare seară, mă încurajează și-mi spune mereu să fiu cuminte.

Să mă țin de școală și de box, că asta este șansa mea în viață! Ea a plecat acolo pentru a ne fi nouă mai bine, stă departe de noi și ne ajută cu banii strânși din muncă! Mai am încă șapte frați și surori, eu sunt penultimul, ultima este o soră de 13 ani! Poate că nu o să mă credeți dar eu vreau să trag din greu să-mi găsesc drumul în viață, să ajung un boxer de performanță! Ambiția mea cea mai mare este să fiu un alt Doroftei al României! Știu că este vorba despre multă muncă, de mulți pumni pe care o să-i primesc! Dar numai așa, ascultându-l pe domnul profesor și fiind cuminte, voi avea și eu șansa mea! Nea Titi mă învață cum să mă comport în viață, să merg mereu la școală, să-mi fac temele și să mă antrenez permanent! Micile năzbâtii ale copiilor le fac și eu dar nouă ne este rușine de dumnul profesor, adică dânsul stă sus cu noi, în dormitoare, și nu putem să-l supărăm! Stă aici de dimineață și până seara, unii fac antrenamente înainte de școală, alții după! Când ne întoarcem de la cursuri ne cheamă la masă, apoi la odihnă, facem temele, ne mai și jucăm! Suntem copii, nu? Avem nevoie și de asta, chiar nea Titi ne trimite la joacă! Mâncarea este foarte bună, o prepară domnii antrenori, camerele de odihnă sunt călduroase, stăm câte patru! Nu costă nimic, se face totul pentru noi doar pentru a ajunge campionii orașului, ai țării! La școală, la Bărcănești, suntem majoritatea dintre cei de aici! Nu-mi place să mă bat la școală, nu sunt deloc periculos acolo! Lupta este în ring și cine are curaj să boxeze cu mine chiar îl invit! O să demonstrez că sunt în formă chiar peste două săptămâni, la Câmpia Turzii, acolo unde se va desfășura Cupa României pentru Cadeți! Vor urma și alte lupte, multe internaționale, iar acolo vă promit că o să strâng drapelul cu multă putere! Acum nu vă pot spune data precisă, dar la primele Campionate Europene se va întâmpla! Iar mesajul meu pentru români este următorul: <<Dragi români, să fiți mândri că trăiți într-o țară așa frumoasă și să o respectați! Eu nu voi pleca niciodată din România, doar voi merge să lupt, să câștig medaliile de aur și mă voi întoarce! Este suficient sacrificiul mamei>>”

Robert Coconea

“Mă numesc Coconea Robert Ervin Florin, am 14 ani și sunt din Ploiești. Dragostea pentru acest sport a venit din familie, tata practicând boxul în tinerețe. Am văzut multe meciuri la sală și la televizor și, dintr-o dată, am simțit că vreau să boxez și eu! Am devenit, astfel, printre puținii boxeri-muzicieni! Da, muzicieni, pentru că sunt elev la Liceul de Muzică, cânt la clarinet și colegii de aici îmi spun <<Artistul>>! Școala, muzica și boxul, în opinia mea, se completează foarte bine, personal le fac pe toate fără să obosesc foarte tare.

Îmi rămâne timp și pentru recreere dar, să știți, studiez minim 3-4 ore pe zi la instrument și măcar două ceasuri le acord antrenamentului la sală! Sunt mirat doar că unii profesori nu înțeleg cum poate un viitor muzician să se exprime în ring. Le-am spus că nu este nimic impus, că boxul este pentru mine un ajutor, că înțeleg altfel ziua de mâine! Și chiar așa este, să știți! Mă întrebați ce reprezintă ziua de 1 Decembrie… Nu pot să cred că există un singur român care să nu știe despre ziua țării în care trăiește! Personal, mi-aș dori ca fiecare cetățean să se bucure de această zi unică în an! Și să avem puterea, astfel, să depășim unele greșeli făcute! Eu nu am avut necazuri până acum dar, cu siguranță, va veni și vremea mea! Vizavi de ziua aceasta deosebită și de ambițiile mele… mă văd terminând liceul, poate și Conservatorul și un post într-o filarmonică bună! Dacă nu, măcar un post în Fanfara Armatei! Și astfel, legat de tema acestui material, să fiu și eu foarte aproape de această zi de 1 Decembrie! Iar cu boxul… poate voi avea șansa de a deveni campionul care să încânte lumea tot mai agitată a nobilei arte!”

 

sponsor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here