Din Malul Roșu până la Cotroceni

Istoria tramvaiului ploieștean nu e lungă și nici nu cuprinde pagini de glorie sau evenimente spectaculoase. A fost introdus în oraș cu câțiva ani înaintea evenimentelor din decembrie 1989 și, pentru ploieștenii acelor vremuri, era considerat o dovada a progresului și dezvoltării orașului. Se pare că autoritățile comuniste au grăbit lucrările, fiind presați chiar de către Elena Ceaușescu, iar acest lucru a avut efecte negative asupra calității lucrărilor. Au trecut anii și tramvaiul era o parte a vieții cotidiene a Ploieștiului. Una criticată de cei care locuiau pe străzile străbătute de linia de tramvai și, în același timp, acceptată cu bunăvoință de restul ploieștenilor: “Dacă tot nu avem metrou, măcar tramvai să avem și noi!”. Evenimentele recente ni le amintim cu toții: vestea reabilitării căii de rulare a tramvaiului a generat discuții în spațiul public mai degrabă în urma anunțului că transportul public va fi gratuit pentru marea majoritate a ploieștenilor decât prin prisma oportunității efecturii lor. Lucrările au mers greu, doar un tronson a fost terminat la timp, celălalt a fost recepționat înaintea alegerilor din iunie, cu o întârziere foarte costistitoare din punct de vedere financiar. Din păcate, astăzi, spre sfârșitul lunii iulie 2016, tramvaiul 102 nu circulă pe noua cale de rulare, motivele nefiind prezentate oficial de către autorități. În cele ce urmează, vă voi prezenta două episoade mai puțin cunoscute din istoria Ploieștiului, episoade care au legătură cu transportul pe șine, chiar dacă acestea nu urmau să fie construite prin intermediul unui proiect european.

În 1922 primarul Ploieștiului era Gogu Fotescu. Orașul avea multe probleme, dar edilul șef surprindea opinia publică anunțând un proiect grandios: construirea tramvaiului electric în orașul aurului negru! Și nu orice fel de tramvai, ci unul care va străbate noaptea orașul transformat în tren de mărfuri. “Linia tramvaiului va porni de la gara CFR din fața magaziilor de mare viteză, trecând pe strada M. Eminescu, paralelă cu bulevardul. Apoi va da în bulevard și va merge pe calea Câmpinei până la piața Obor. Aici, va lua-o spre pescărie până în calea Oilor, până în dreptul cârciumei Jernoiu. Va continua pe calea Oilor, până la calea Romană. Va străbate mai departe această stradă până la gara de Nord. Linia tramvaiului va avea dimensiunile rețelei de cale ferată. Făcută în acest fel linia tramvaiului va fi de mare utilitate publică, de oare ce, în timpul nopții, vagoanele încărcate vor fi trase direct pe linia de tramvai până la destinația din oraș, făcându-se economii de cheltuieli și pierderea de timp cu transportul camioanelor. De o camdată aceasta este linia principală a tramvaiului Gara CFR – Gara Nord, ce se va construi în vara începătoare”. O mică precizare: lucrările aveau să înceapă peste vreo 60 de veri și, din fericire, proiectul inițial nu a fost respectat.

În 1924, o altă idee năstrușnică îi năucea pe ploieștenii sătui de trăsuri și birjari. Presa vremii anunța că “o societate românească a făcut ofertă ministerului de comunicații, de a i se aproba să facă pe șoseaua București – Ploiești – Snagov un tramvai. Oferta prezentând o mare importanță deosebită, a fost pusă în grabnică examinare. După toate probabilitățile, lucrurile vor ajunge la rezultat favorabil “.

Uite cum, din cauza ministrului de comunicații din 1924, am ratat șansa de a merge cu tramvaiul de la Gara de Sud sau de la Complexul Mic până la Snagov sau, de ce nu, chiar până la Cotroceni! Din Malul Roșu sau de la Gara de Vest oricum nu se putea, nu s-a dat încă în folosință noua cale de rulare…