Lăsaţi oamenii să iubească! Pe cine vor ei!

Merg când am timp la un fast food mai sănătos din oraş (da, există şi aşa ceva) şi de fiecare dată comand acelaşi lucru. Într-o zi, însă, am vrut în sandviş nu salată, ci varză, că mă gândeam că ar putea fi mai bun aşa. „Nu se poate!” îmi zice fata din spatele tejghelei. „De ce?”, întreb. „Pentru că ăsta e reţetarul”, îmi zice, nu prea convinsă. Mergem cu fiica noastră la film. „Două bilete pentru adulţi şi unul pentru elev”-Răspuns-„Are carnet de elev?”-„ Are , dar acasă, că ăla e pentru şcoală!”. „Păi noi avem bilete pentru copii sub 10 ani care sunt mai ieftine şi ceva mai scumpe pentru copii peste 10 ani”. „Da, şi noi v-am cerut de elev, d-ăla de e mai scump, prin urmare nu înţeleg de ce pierdem timpul că se vede că e elevă”. „Ok, dar data viitoare să aveţi carnetul la dumneavoastră, vă rog!” Şi scena se repetă, pentru că din principiu nu iau niciodată carnetul de elev la noi. Eu nu suport regulile stupide şi de altfel nicio regulă pe care nu o înţeleg şi după ce mi se aduc argumente. Şi chiar dacă nu fac parte nici dintr-o minoritate etnică şi nici din una religioasă, ca preşedintele, tot nu pricep de ce 3 milioane de români strânşi în organizaţia de îmi scapă numele, sunt împotriva căsătoriilor între homosexuali. Românii sunt toleranţi, d-aia ni se urcă mulţi în cap şi vor ţinuturi autonome. Suntem atât de toleranţi că probabil suntem printre puţinii în lume de am acceptat ca în localităţile unde locuiesc şi alţi etnici, numele acestor locuri să aibă şi denumiri în limba acelora. Am călătorit suficient încât să-mi dau seama că aşa ceva nu prea se face pe la alţii. Dar noi luăm toate acestea ca fiind ceva natural, de la sine înţeles. Atunci, nu înţeleg ce avem cu homosexualii, români de-ai noştri? Eu m-am căsătorit din dragoste, ca mulţi dintre voi. Ştiţi, sentimentul ăla cu furnicături în stomac, când îţi spui că trebuie să te trezeşti în fiecare dimineaţă lângă acel om pentru că altfel se termină lumea. Cel puţin lumea ta! Pot să înţeleg orice nebunie făcută din dragoste, pentru că atunci când iubim, s-a demonstrat ştiinţific, că ne transformăm. Sunt multe reacţii chimice care ne fac să gândim altfel şi lumea devine mai frumoasă pentru că suntem fericiţi. Doar pentru că nu iubesc o femeie, ci un alt bărbat, nu înseamnă că homosexualii iubesc altfel. Şi ei sunt fericiţi când iubesc şi ei devin mai buni! Nu zic că ei sunt altfel decât noi, dar nu prea am auzit de gay violatori. Voi? Inclusiv paradele alea colorate care deranjează pe mulţi, vizual, că altfel nu înţeleg de ce, sunt făcute tot pentru a protesta împotriva deciziei pe care majoritatea asta doreşte să o ia pentru ei. Homosexualitatea nu e o boală şi nici o alergere, iar negarea ei duce la frustrări atât de mari încât individul devine antisocial, iar societatea nu are nevoie de aşa elemente. Matematicianul englez Alan Turing era homosexual, dar tot el este cel care a scurtat cu patru ani cel de-al doilea război mondial proiectând o maşinărie care să decripteze mesajele trimise de nazişti prin celebra Enigma. Astfel a salvat milioane de oameni, dar societatea de atunci l-a condamnat doar pentru că era homosexual. A acceptat castrarea chimică, dar în cele din urmă s-a sinucis. Este exemplul care mi-a venit în minte acum, dar sunt multe, multe prea multe exemple de acest gen în istorie. În ce univers este drept ca cel care salvează vieţi să fie răsplătit astfel? Cine suntem noi să judecăm orientarea altora ? Argumentul suprem pe care îl aduc cei care militează împotriva căsătoriilor între gay este că aceştia nu pot procrea, dar pot înfia. Am citit şi eu cele câteva materiale cu copii crescuţi de homosexuali şi care au avut de suferit emoţional de pe urma acestui fapt. Prin natura meseriei am văzut mulţi, prea mulţi copii crescuţi de un bărbat şi o femeie care i-au abuzat fizic şi psihic, i-au abandonat sau i-au crescut în condiţii mizere. Milioane de oameni nefericiţi, crescuţi să devină antisociali. Şi dacă tot sunteţi sceptici, dar citiţi cu religiozitate Bibilia, argumentul suprem îl găsiţi tocmai în Cartea cărţilor: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (epistola 1 către corinteni a Sfântului Apostol Pavel).