Mădălin Mihailovici: ”Mi-ar plăcea o finală de Cupa României cu Steaua, în 2019” (II)

Directorul general Veolia România, Mădălin Mihailovici, dezvăluie care vor fi primele obiective ale ”lupilor”, după ce compania va prelua clubul ploieștean și admiră felul în care Gică Hagi și Valeriu Iftime gestionează Viitorul și FC Botoșani.

“Veolia România este pregătită să asigure an de an buget de performanță pentru Petrolul”, anunța în Gazeta Sporturilor de ieri directorul companiei, ploieșteanul Mădălin Mihailovici.

El a recunoscut că negocierile pentru preluarea “lupilor” sunt avansate, anunțând și că așteaptă lămuriri din partea municipalității cu privire la palmares și marcă: “Veolia nu va accepta să fie a doua roată la căruță”.

În plus, Mihailovici a punctat că nu se va sări nicio treaptă în promovarea Petrolului către L1, a anunțat posibilitatea de a atrage parteneri puternici, gen Qatar Airways, și că a refuzat propunerea lui Iordănescu de a începe o colaborare cu CSA Steaua.

Azi, în partea a doua a interviului, Mihailovici vorbește despre trecutul său de petrolist și primele obiective ale galben-albaștrilor în “era Veolia”.

– Dacă ați susținut Petrolul încă din anii copilăriei, pesemne că ați păstrat o colecție de fanioane, fulare sau autografe. Aveți acasă un colț de suflet dedicat “lupilor”?

– Într-adevăr, am mers pe stadion de la patru ani și dețin un set bogat de fanioane, fulare, programe de meci, bilete. Dar după autografe nu alergam. Eram cuminte. Preferam să-i urmăresc discret la antrenamente pe jucători. Mergeam pe la peluza a doua, unde locuia o familie de albanezi, care aveau o mică prăvălie în care vindeau bragă și halviță. Îmi luam câte un pic din fiecare și intram apoi în tribune să trag cu coada ochiului la fotbaliști.

– Amintiri speciale de la partidele Petrolului?

– Sferturile de finală ale Cupei României cu Vasluiul, în decembrie 2013. Eram conduși cu 2-1 și aveam un corner în ultimul minut. M-am ridicat în picioare, am scos din buzunar o hârtie de o sută de lei și am strigat: “La faza asta egalăm! Cine merge?”. A intrat în prinsoare un domn din dreapta mea. Centrează Boudjemaa, înscrie Hoban, cu capul! 2-2, apoi am bătut cu 4-2 în prelungiri!

– Ați câștigat pariul!

– Da! Și-mi mai amintesc o scenă de la o partidă cu Craiova Maxima, pe când aveam vreo 14 ani. Mergeam de obicei cu bunicul la meciuri, dar atunci n-a putut veni, fiindcă era răcit. Ne-au bătut oltenii cu 1-0, însă prin minutul 60, m-am apucat să țip: “Hai, băieți! E imposibil să nu puteți să vă puneți cu sistemul!”. Nu aveai voie pe atunci să miști în front, așa că toți cei de prin jurul meu au rămas blocați de tupeul puștiului. I-am povestit bunicului, care s-a cam speriat: “Copile, nu ești normal! Ai «microbul» Petrolului mai mult decât mine!”. Petrolul e o poveste frumoasă!

– Finala Cupei din ’95 cu Rapidul?

– În nebunia mea, m-am așezat în zona fanilor rapidiști, iar Dumnezeu a vrut să câștigăm acel meci. Mă întâlnisem înainte cu directorul combinatului Teleajen, Ioan Ocneanu, care fusese și ministru. Locuia în același bloc cu părinții mei. I-am și zis: “Fiți atent că luăm Cupa! Batem!”.

– Ce i-ați spune lui Crăciunescu azi, dacă l-ați întâlni față în față și ați discuta despre teribilele controverse pe arbitraj ale acelei partide?

– I-aș spune foarte clar: “Încrederea se câștigă greu, dar se pierde repede”. Crăciunescu a fost un arbitru foarte bun, dar sper ca în țara asta să ajungem la normalitate și să nu se mai poată cumpăra chiar totul cu bani. El putea să întoarcă total pe nedrept acea finală, pentru că Rapidul

marcase din ofsaid. Aceste lucruri i-aș transmite. Nu sunt un tip violent, dar nu suport nedreptatea!

– Ați asistat și la finala cu CFR Cluj din 2013?

– Evident! Am mai fost cu doi colegi, iar lângă noi stătea un domn care la sfârșitul partidei a început să plângă. Și-a dat seama că suntem petroliști și mă întreabă: “Știți cine sunt eu?”. Mi-a arătat către bancă și mi-a zis: “Sunt tatăl lui Cristi Vlad”. Cristi e un petrolist adevărat, actualul președinte al clubului, aflat în staff-ul echipei la acea finală. Am prins apoi toate meciurile europene, mai puțin cel de la Plzen, fiindcă eram într-o delegație la Praga.

– Un patron din Liga 1 pe care-l admirați?

– Știu modul în care-și conduce afacerile domnul Iftime, de la Botoșani. Este un om pragmatic, îmi place cum își gândește afacerile și apreciez curajul de a investi și de a ține acea echipă. Are lângă dânsul și un om care cunoaște bine fotbalul, pe Cornel Șfaițer. Am purtat chiar o discuție despre Petrolul și primul lucru pe care mi l-a spus a fost “de ce nu vreți să veniți lângă mine, să facem o formație mai puternică la Botoșani?”.  De asemenea, nu pot să nu admir felul în care și-a construit Hagi echipa.

– Vă cunoașteți personal cu el?

– Nu, dar am toată stima și respectul pentru Hagi! Indiferent dacă a gândit personal partea de business plan sau i l-a făcut altcineva, Hagi e demn de admirație. Avem nevoie de astfel de oameni, nu de înjurături, miștouri sau scandaluri. Suntem în etapa în care trebuie să reconstruim sportul românesc, fiindcă ce se întâmplă acum e o dramă. Mi-aș dori o lege a sportului clară, cu niște facilități pentru firme dornice să investească. Din păcate, la noi totul e alambicat și interpretabil.

– Sigur, e frumos cum sună ideea dumneavoastră de implicare în fotbal, dar realitatea arată un mediu plin de jigniri, trădări și atacuri sub centură. Sunteți pregătit să vă adaptați?

– Am 27 de ani de experiență în învățământul universitar, lucrez cu colegi, subalterni sau directori respectabili în companie sau în alte unități, nu-mi voi mânji numele cu atitudini nefirești. Dacă Veolia se va implica, nu voi ieși permanent în față să spun “ia-l pe ăla, îl vindem pe ăla, facem aia, ce-i cu celălalt”. Nu asta îmi doresc. Nu cred în vorbe, ci în fapte. Sunt convins că e foarte greu până începe să se învârtă roata. Iar oamenii văd și simt imediat dacă minți. Merge o lună, două, trei, dar lumea va spune apoi: “Aaa, e la fel precum ceilalți!”.

– Aveți pregătiți anumiți oameni din fotbal care să se ocupe executiv de proiectul de la Petrolul?

– Mergem prea departe deocamdată. Haideți să vedem întâi cum se finalizează intrarea în asociere! Ce ne va interesa, ca finanțatori, va fi, în primul rând, să ne creștem copiii, să avem o pepinieră proprie. Nu sunt adeptul ideii de a gestiona clubul primordial din vânzări și cumpărări de jucători. Nu doresc să-l iau pe Teixeira cu un leu și să-l dau pe trei. Am purtat deja o discuție cu Mircea Dridea pentru sectorul de juniori. L-am întrebat dacă mai avem grupe la toate nivelurile, ca pe vremuri.

– Concluzia?

– Răspunsul e că trebuie să clădim pentru a aștepta apoi rezultatele. Nu cred că țara asta nu poate da în continuare fotbaliști. E o problemă de sistem, nu de absență a talentelor. Sigur, nu neg că, atunci când vom ajunge la etapa obiectivelor de superperformanță, vom lua în calcul să ranforsăm echipa și cu fotbaliști străini dacă va fi cazul.

– Care ar fi primele obiective plănuite?

– Sunt șanse foarte mari ca Petrolul să urce în Liga 3, iar apoi va trebui construită echipa chiar pentru rigorile ligii secunde. Am înțeles că, în divizia a treia, ești obligat să evoluezi cu minimum trei juniori. Excelent! Mai departe, va fi nevoie de crearea unui grup care, atunci când va accede în eșalonul de elită, să nu se zbată la retrogradare.

– Cupa României?

– Nu ascund că draftul de parteneriat cuprinde obiectivul ca, în 2019, adică în sezonul în care Petrolul ar putea urca în Liga 1, echipa să ajungă cât mai sus în Cupa României.

– Asta ar însemna țintă clară cucerirea trofeului?

– Nu știu, nu știu! (zâmbește). Nu pot să vă spun acum chiar tot! Dacă ar fi însă să ne jucăm un pic, mi-ar plăcea în 2019 o finală de Cupă cu Steaua, care – să fim serioși! – rămâne perla coroanei în fotbalul românesc. Aș vedea un meci ajuns la penalty-uri de departajare. Mai departe, cum vrea Dumnezeu!

– Îl vom vedea pe Mădălin Mihailovici în postura oficialului care intervine public sau în culise cu teme de genul “afară cu antrenorul X, vreau schimbarea Y, îl aducem pe jucătorul Z”?

– Exclus! N-o să reproșez vreunui antrenor că n-a făcut-o bine și nici nu voi decide transferurile. Nu e meseria mea. Ocupația mea este cea de a manageria. Am condus companii mari, știu ce înseamnă să plătești asigurări și TVA la sfârșitul lunii, să pui pâinea pe masă oamenilor. Nu sunt rupt de aceste lucruri. Uitați-vă cum au distrus cluburi importante anumiți “cunoscători” ai fotbalului! Eu nu voi comite această greșeală. Mă uitam zilele trecute la partida pe care Petrolul a disputat-o la Urlați. Au venit acolo 2.000 de suporteri, care s-au așezat pe garduri sau în copaci să vadă meciul. Există, prin urmare, zone în care oamenii cer fotbal. Dacă vor, hai să le dăm un fotbal onest și civilizat!

Mihailovici nu ezită să nominalizeze câțiva dintre jucătorii ante și post-revoluționari aflați într-un top de suflet: “Tavi Grigore e un model, pentru că a evoluat numai la Petrolul. Ion Cojocaru a fost un fundaș dreapta de națională, dar a avut neșansa unei concurențe acerbe pe acel post. Greaca, o formidabilă extremă de buzunar. Toporan, un atacant admirabil. După ’90, l-aș trece pe Fane Preda, care a prins inclusiv Mondialul din ’94. În timp, Petrolul nu prea a mai trăit însă din vedete, ci prin forța grupului”.

sursa: gsp