Morții și răniții

Motto: Hai acasă, puișor,

Că-n micuța cârciumioară,

Din toți câți au fost aseară,

Am rămas numai noi doi…

Memorabilele versuri ale lui Nicușor Constantinescu puse în partitură de Ion Vasilescu și cântate pentru prima oară de Jean Moscopol sunt mai actuale ca niciodată pentru clubul sportiv municipal al Ploieștiului.

După un chin parcă fără de sfârșit în care “actorii” din administrație s-au întrecut în a blufa la limita de jos a legalității, secțiile de handbal și baschet ale clubului au fost forțate să-și închidă porțile, activitatea de performanță urmând a se desfășura, cel mai probabil, la cote de maximă avarie, cu copii și juniori, doar așa, de ochii curioși ai lumii! Și, la finalul competiției – dacă va mai exista și un final! – să fie decretată oficial retrogradarea din eșaloanele de elită, acolo unde echipele  Ploieștiului erau obișnuite să activeze…

Și astfel, vorba cântecului, din toți cei care aduceau mii de oameni la sală, generând plăcere și spirit de competiție, au rămas numai ei, politicienii decidenți, spaima conducătorilor votați să reprezinte problemele urbei, rușinea orașului…

După o calificare frumoasă în dauna feroezelor de la HC Neistin, aventură posibilă grație implicării viceprimarului Cristian Ganea – cel care a ajutat la găsirea fondurile necesare organizării partidei – cele 7 (șapte!) handbaliste ale CSM-ului s-au putut descătușa și au dansat  “Hora Mortuară”, un dans inventat în municipiul Ploiești de către iluștrii reprezentanți ai clasei politice, pașii pe loc dar și apariția afoniei în rândul sportivelor fiind teme de studiu în rândul tuturor celor care vor să scape de sport și implicare la nivelul administrațiilor locale  naționale.

Pe aceeași linie, baschetbaliștii clubului, perfect pregătiți pentru meciul oficial cu Dinamo care ar fi trebuit să se desfășoare astăzi, au fost obligați să renunțe la competiție și să părăsească Ploieștiul, care-ncotro!

Iar noi, iubitorii fenomenului, cei care vrem să aplaudăm victoriile și să susținem sportivii echipelor de prim rang ale urbei, suntem obligați să privim la alții cum știu și pot, doar ei având, se pare, temei legal și dorință de a performa cu sportivii legitimați!

Am înțeles, mai pe surse mai din discuții directe, că decidenții s-ar fi temut de controalele ANAF, că sumele din contractele semnate ar fi fost  prea mari și că nimeni nu și-ar fi dorit să dea cu subsemnatul în urma verificărilor legale. Există și o întrebare: dacă tot ați verificat, luni de zile, respectivele înțelegeri ale clubului cu sportivii, de ce nu reușiți să deblocați situația? Sunt sume prea mari la contracte? Cum știți dumneavoastră să apreciați respectivele sume în raport cu valoarea sportivilor? Cum se face că numai la Ploiești este valabilă teoria neghioabă pe care o doriți, eventual, și patentată?

Nu-i mai puteți păcăli pe oameni, sunt prea mulți cei care au înțeles că miza jocului este una eminamente politică! Iar rezultatul acestei incoerențe îl veți putea studia în scurtă vreme! Atunci, coborând dintr-un jilț mult prea comod, vă veți da seama nu doar că ați reușit să generați, ireversibil, un mare rău sportului, orașului, ci și că faceți parte din categoria celor mai huliți dintre semeni, în ultima perioadă. Veți fi antipatizați, chiar pe merit!