Nu omorâţi distracţia!

Îmi place mult să călătoresc şi să văd locuri noi, dar indiferent unde aş ajunge nu mă văd locuind decât în Ploieşti. Iubesc oraşul în care m-am născut pentru că aici fiecare stradă, piatră, clădire, copac de pe Bulevard are câte o semnificaţie aparte în inima mea. Ploieştiul nu se reduce, ca restul judeţului, la ştiri făcute de-a lungul timpului. E mai mult! E senzaţie, e flash! În urmă cu câţiva ani, când scriam la un ziar ce apărea încă pe hârtie, ştiam fiecare investiţie, cu sume şi cu provenienţa fondurilor, dar mai mult decât orice mă bucurau evenimentele. E adevărat că şi pe alea le tratam tot din punct de vedere al banilor cheltuiţi, dar tot mă bucuram că se fac şi astfel de investiţii în oameni şi în fericirea lor, fie chiar pentru câteva ore cât durează un concert. Ploieştiul e cunoscut în istorie ca un oraş al petrecerilor şi distracţiei. Când ne-am transformat într-o urbe care ar trebui să aleagă între distracţia pe care o merită şi alte investiţii care trebuie făcute neapărat? Când ne-am transformat în nişte trişti care în loc să se bucure că le cântă Voltaj, Holograf sau Carla’s Dreams se lamentează pe reţelele de socializare spunând „Chelului tichie de mărgăritar îi trebuie”? Că oamenilor le place încă să se distreze, am văzut la concertul Voltaj de vineri seară, acolo unde şi tineri şi mai puţin tineri ştiau piesele formaţiei şi le cântau în cor. Nu mai sunt 10.000 şi mai mulţi cât aduna un concert în urmă cu 10 ani, dar tot au fost 5.000. (Numărul acesta înjumătăţit ar trebui să ne dea de gândit şi asta excluzând faptul că la aceeaşi oră la Bucov era „Noaptea la Zoo” şi deci publicul era împărţit) De la Emil Calotă încoace am comentat de fiecare primar în parte, că asta e meseria mea, şi chiar dacă nu am aprobat tot ce a făcut Andrei Volosevici nu pot să nu-i recunosc meritul de a organiza (el sau funcţionarii din primărie cărora le-a dat mână liberă) tot felul de evenimente frumoase pentru oameni-concerte, târguri, festivaluri. A urmat „epoca Bădescu”, de care sunt profund dezamăgită, şi în care distracţia a fost omorâtă încet-încet de interese obscure, nu de lipsa banilor, pentru că au fost, dar se duceau acolo unde dicta interesul. Când primarul interimar Iulian Teodorescu a considerat că nu mai merităm nici focuri de artificii şi nici luminiţe în tot oraşul, m-am gândit că suntem chiar la fundul sacului. A venit Adrian Dobre şi chiar dacă îl ştiu de pe când era prefect, nu mi-am format încă o opinie clară. Omul e somnoros, cred că încă nu ştie ce i se întâmplă. Vorbeşte despre „administraţia locală” ca şi când nu el ar reprezenta asta. „Administraţia locală trebuie să se ocupe de dezinsecţie, administraţia locală trebuie să rezolve problema CSM”. Administraţia locală, domnule primar, nu este Nicoleta Crăciunoiu, să vă pitiţi după fustele ei la nesfârşit! Administraţia locală vă are în frunte pe dumneavoastră, depăşit de funcţie şi situaţie! Dumneavoastră sunteţi primarul care nu-şi poate asuma nici măcar un amărât de spectacol care va avea loc peste 3 zile! Cât costă artiştii, de ce nu am primit încă un comunicat de presă pe tema asta? Nu am crezut că o să regret vreodată administraţia Calotă, dar în ultima vreme doar la asta mă gândesc. Cum era Ploieştiul între primele oraşe din ţară, cum dădeam tonul în parcuri industriale, ce buget mare avea oraşul ăsta, ce spectacole se făceau! Nu este vorba despre „circ şi pâine”, e vorba de a avea şi altceva decât serviciu, acasă, copii, piaţă, serviciu, acasă…Nu toţi ploieştenii au bani să meargă la Sinaia în weekend! Şi nici nu ar trebui să meargă acolo, când şi aici ar putea să se întâmple multe lucruri frumoase! Aici, în urbea lui Nea Iancu, cel mai mare „comediant” pe care l-a dat ţara asta vreodată!

sponsor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here