Povestea fascinantă a ” Fecioarei de la Parepa”. Cea pentru care Dumnezeu a hotărât altceva

La 30 de km. de Ploiesti rasare din campul pustiu satul Parepa-Rusani, un colt parca uitat de lume, linistit. Localitatea are o istorie simpla, specifica asezarilor de campie. Case mici, taranesti, cuminti, randuite de-o parte si de alta, dorm intr-un cadru natural de o impacata salbaticie. Aerul e curat ca o respiratie de inger.

Aici a vazut lumina zilei, in 1923, Maria Petre, pe care oamenii din partea locului o numesc „Fecioara din Parepa“. Ar fi avut un destin obisnuit, ca mai toti taranii de aici, truditori, cu fata arsa de soare si palmele batatorite de munca.

Pentru ea, insa, Dumnezeu a hotarat altceva. Era o copilita de nici 12 ani cand a avut o viziune dumnezeiasca. De atunci, nu a contenit sa propovaduiasca credinta, sa impartaseasca semenilor intelepciunea transmisa de o voce de dincolo de lume. Vestea despre ea a cuprins repede imprejurimile si multi oameni au venit sa vada minunea. Avea darul vindecarii si cateva fapte savarsite de aceasta pot certifica acest lucru.

 Maria Petre, ” Fecioara de la Parepa”, a primit porunca divina de a zidi o biserica. Astazi aceasta se inalta alba ca o mireasa, intr-o totala contradictie cu arhitectura umila a zonei. Din pacate, fecioara nu a apucat sa o vada terminata, insa, de dincolo de mormantul din inima bisericii, ii ajuta pe cei ce-i duc menirea mai departe.

Cinci maicute tinere si inimoase trudesc din zori si pana in toiul noptii la desavarsirea manastirii. Stareta este Maica Eupraxia. La Parepa nu vine lume multa. Oamenii nu prea stiu despre aceasta minune si despre apa vindecatoare care izvoraste de aici.

Povestile celor care, intr-un fel sau altul, au intrat in contact cu Fecioara de la Parepa sunt uimitoare. Valeria Zugravu din Bucuresti era acum cativa ani grav bolnava. Medicii ii descoperisera un fibrom uterin foarte mare si femeia a luat calea spre manastirea de la Parepa, unde auzise ca se intampla minuni. A luat apa vindecatoare, s-a rugat la icoane, iar dupa doua luni, ducandu-se la medici pentru noi analize, a descoperit ca fibromul disparuse complet. De bucurie si spre multumire, Valeria a ajutat manastirea. Impreuna cu fiul si sotul ei, a pavat cu marmura alba toata podeaua bisericii.

Cazurile de vindecari miraluoase au continuat. Lacasul a primit binecuvantarea  Episcopului Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Varsanufie Prahoveanul, pe 14 decembrie 2002, in cadrul unei slujbe la care au participat 22 de preoti.

citeste mai multe aici

http://www.crestinortodox.ro/religie/minunata-poveste-fecioarei-la-parepa-69207.html