Profesorul din Ploieşti care îşi duce elevii la mare gratis. Ce condiţii le-a impus acestora

Un altfel de dascăl

Profesorul din Ploieşti care îşi duce elevii la mare gratis. Ce condiţii le-a impus acestora. 

Pe lângă familie, profesorii sunt cei care-şi pun amprenat asupra oricărui individ în parte. Liviu Drăghici, profesor la Colegiul Economic “Virgil Madgearu” din Ploieşti, vrea nu doar să-şi lase amprenta ci să schimbe şi mentalităţi. Metoda găsită este una inedită, originală. Îşi duce elevii la mare, pe cheltuiala sa, dacă sunt îndeplinte unele condiţii de aur.

“Anul ăsta trei dintre ei au fost suficient de motivaţi şi de consecvenţi cât să mă determine să-mi ţin promisiunea. Şi în perioada 14-16 august am fost împreunî la Costineşti.

Iată cele 10 motive pentru care am facut-o

Au acumulat cele 12 puncte. Despre sistemul meu de punctaj voi scrie un articol mai amplu. Dar acesta a fost principalul motiv. Nu ştiu dacă cei trei sunt cei mai inteligenţi elevi pe care i-am avut. Dar au fost cu siguranţă cei mai motivaţi, cei mai perseverenţi şi cei mai consecvenţi pe termen lung. Calităţi care, dacă vor fi păstrate le vor facilita un viitor mai bun.

Să îi impulsionez şi pe ceilalţi. Majoritatea elevilor mei sunt sceptici. Unii nu sunt convinşi că pot strânge cele 12 puncte iar alţii nu sunt convinşi că mă ţin de promisiune. Acum au văzut că se poate şi că mă ţin de cuvânt. Iar la anul sper să fie mai mulţi. Văd eu de unde fac rost de bani

Să demonstrez că se poate face învăţământ şi altfel. Nu vreau ca elevii mei să reţănă mecanic nişte lucruri. Mai ales în domeniul economic unde interdependenţele şi influenţele între fenomene sunt multiple. Vreau ca ei să gândească, să analizeze şi să tragă singuri concluzii. Dar pentru asta e important să fie motivaţi. Unii sunt motivaţi intrinsec. Pentru ceilalţi aceasta recompense poate fi mobilizatoare

Să le ofer o responsabilitate reală. De câte ori pot mă străduiesc să îmi scot elevii din mediul şcolar. Pentru că între ce înveţi la scoala şi ceea ce se întâmplă în viaţa reală, mai ales din punct de vedere economic sunt diferenţe notabile. Una e să povesteşti despre buget la clasa şi alta e să le dai ocazia sa ţină un buget real

Din egoism. Dintre profesorii mei mi-i aduc aminte pe nume doar pe cei buni şi foarte buni sau doar pe cei slabi. De la cei mediocrii nu imi amintesc nici numele nici materia. Şi mai aud şi de la foşti elevi răspunsuri de genul “am făcut cu doamna blonda/brunet/înaltă/scundă etc. În ceea ce mă priveşte nu vreau să se întâmple asta. Vreau ca elevii mei să îşi amintească de mine şi de ceea ce făceam împreuna la ore şi nu numai.

Şi pe mine m-au dus alţii. În liceu am fost in 2 tabere la mare pe banii unor ONG-uri. Nu Soros pentru că nu îmi dădeam cu părerea pe teme politice pe vremea aia.

Să poată lega prietenii. La clasă timpul e limitat iar discuţiile se învârt de obicei în jurul hobby-urilor sau cerintelor educaţionale. Într-o excursie elevii interacţionează şi altfel. Din liceu ţin legatura în mod activ (în sensul că ne vizităm periodic, vorbim la telefon etc) doar cu colegii cu care am fost în cele doua tabere. Şi cu care nici măcar nu am fost coleg de clasă. Iar pe naşu tot într-una din tabere l-am cunoscut

Să le creez amintiri. Sunt conştient că vor ţine minte experienţa asta. Şi că peste ani vor povesti de ea. Şi de ce nu, poate când vor fi pe picioarele lor vor face şi ei acelaşi lucru pentru 2-3 elevi. E singurul lucru pe care i-am rugat să îl facă după această excursie.

Pentru că sunt obişnuit să fac mai mult decât se cere. Mi se pare că ne plângem prea mult. Că ne limitam sau ne autolimităm. Le zic şi elevilor mei la clasa: “cu exceptia cazurilor când donaţi sânge, daţi 101%”. Putem alege să fim buni sau excepţionali. Eu mă străduiesc să fiu în a doua categorie. Dar ştiu că uneori îmi iese însă alte ori nu.

Să arăt ca se poate. Deşi la workshopurile de educaţie financiară pe care le susţin îndemn oamenii la cumpătare şi la controlul cheltuielilor, e important ca o parte din bani (şi fiecare decide cât de mare e acea parte) să se întoarcă în evenimente caritabile. Fiecare poate susţine cauzele cu care rezonează. Şi atunci când nu există suficienţi bani există timp. Care e mai valoros decât banii.

Cât despre noul an şcolar profesorul are gânduri la fel de mari în pofida tuturor greutăţilor

În aproximativ 3 săptămâni începe un nou an şcolar. Ştiu care sunt condiţiile din învăţământ. Şi salariile. Şi jocurile de putere sau luptele pe nişte puncte şi hârtii care de multe ori nu contează. Dar a fost alegerea mea. Aşa că, în loc să mă plâng, voi căuta să schimb lucrurile atât cât pot. Şi să fac tot ce ţine de mine ca elevii mei să înveţe să gândească şi să aplice ceea ce le spun.

Site-ul profesorului poate fi accesat aici:  liviudraghici.ro