Rafinăria Vega sau piatra de temelie a istoriei petrolului

 Dezvoltarea exploatării țițeiului în România a cunoscut două etape distincte, raportate la produsele obținute și la dezvoltarea tehnicii din industria petrolieră.

Așadar, o primă etapă, foarte importantă în punerea bazei istoriei petrolului, se referă la perioda până în anul 1857 când România apare în statisticile internaţionale ca ţară producătoare de ţiţei şi când ia fiinţă prima rafinărie din România la Râfov (Prahova) construită de către Theodore Mehedinţeanu. Rafinăria „a fost prima distilerie sistematică de petrol din toată lumea”. Tot în 1857, totalul producţiei de petrol reprezenta 257 de tone extras dintr-un număr de 200 de puţuri.

Petrolul lampant este cel care pune bazele cele de-a doua etape (1858-1895) când acesta era folosit pentru iluminat, perioadă în care extracțiile din puțuri s-au intensificat.

Rafinăria Vega, începuturile rafinăriei din nordul orașului Ploiești

În anul 1904, „Disconto Gesellschaft” impreuna cu investitori francezi anunta intentia de a construi o rafinarie. In acest sens, a infiintat in 22.12.1904/5 ianuarie 1905 societatea Vega Ploiesti, sub denumirea „Vega” – Societatea Anonimă Română pentru rafinarea petrolului, cu o capitalizare initiala de 5 milioane lei euro.

Era momentul în care începeau lucrările pentru constructia rafinariei în partea de nord a orasului Ploiești, in apropierea viitoarei staţii Ploieşti-Nord a liniei ferate locale Ploieşti – Vălenii de Munte, într-o perioadă în care consiliul de administrație era prezidat de către Titu Maiorescu.

Aici urmează sa fie contruită una dintre primele unităţi pentru prelucrarea ţiţeiului, distilarea păcurei pentru uleiuri, rectificarea benzinei brute şi rafinarea de gaz lampant şi uleiuri.

Terenul necesar de crica 50,4 hectare a fost achizitionat in martie 1905 de la Samuiel I. Samuely din mosia Bereasca de Sus ( comuna Ploiestori) la un pret de 12,6 milioane lei (25 lei/mp).

La acestea s-a adaugat in 1905 si achizitia a jumatate de pogon in apropierea raului Teleajan pentru constructia statiei de pompare a apei necesare rafinariei (ulterior, alimentarea cu apa a fost realizata din foraje de medie adancime).

In anul 1935, producția de apă necesara proceselor tehnologice era de 1.600 de vagoane, fiind asigurata doar din puturi proprii cu ajutorul pompelor de focaj, actionate electric.

In 1907, rafinaria se întindea pe o suprafata de 50 hectare, aceasta crescând pană in 1933 la circa 68,2 hectare prin achizitia unui teren inspre Valeni. Ulterior, prin constructia de drumuri de acces, depou cai ferate, suprafata ajunge la 70 de hectare.

In 18 noiembrie/1 decembrie 1905, lucrările de construcție a rafinăriei au fost finalizate si s-au început probele tehnologice pentru punerea in functiune a instalațiilor. Cu o capacitate iniţială de prelucrare de 200.000 tone ţiţei/an, unitatea de procesare intra efectiv in productie in 13/26 februarie 1906 cand se livreaza primul transport.

Momentul punerii în funcțiune scoate la iveală un important moment pentru rafinărie.  In momentul punerii in functiune, societatea dispunea pentru aprovizionarea cu materie prima de circa 300 de vagoane si vagoane cisterne, din care 246 proprietatea Creditul Petrolifer. La finele lui 1935, societatea gestiona si opera 4 locomotive, un parc de 1200 cisterne şi 10 km, 421 linii de cai ferate, iar zilnic circa 4-6 trenuri de cate 50 de vagoane cisterna paraseau rafinaria cu produse catre export sau piata interna.

Transportul țițeiului

Transportul ţiţeiului la rafinăria „Vega”, se făcea la început cu căruţele, apoi cu vagoanele cisternă, în paralel cu transportul prin conducte societăţii „Creditul Petrolifer” care le-a dezvoltat treptat. In acelasi timp, societatea impreuna cu actionarul majoritar incepe constructia si conectarea la rezervoarele sale de titei a 3 conducte, proprietatea societatii Creditul Petrolifer.

Producția

În ceea ce privește producția, rafinaria Vega Ploiești a procesat in 1906 un numar de 11.283 vagoane cu titei, ajungand in 1935, pe fondul dezvoltarii activitatilor de profil, la un nivel de 98.182 vagoane. Cantitatea totala de materie prima procesata de rafinarie in perioada 1906 – 1935 s-a ridicat la 928.113 vagoane – circa 9.3 milioane tone titei, valoarea titeiului procesat fiind estimat la circa 4,2 miliarde lei .

Personalul rafinăriei

In ceea ce priveste personalul rafinariei acesta se ridica in 1905 la 145 de persoane (1 director, 6 ingineri, 7 functionari administrativi, 11 maistri, 120 de lucratori calificati si muncitori), in 1945 numarul acestora fiind de 610 persoane.

Instalații

La nivelul inistalațiilor pentru distilarea ţiţeiului, în timp s-au construit: o instalaţie de prelucrare discontinuă pentru produse semifabricate, cu 12 alambicuri şi preîncălzitoare de păcură şi distilat cu o capacitate de 80 vagoane; o distilaţie continuă cu 9 alambicuri, cu preîncălzitoare de păcură şi distilare cu o capacitate de 120 vagoane; o distilaţie sistem tubular tip Borrmann, automatizată utilizând energie electrică cu o capacitate de 80 vagoane.

În plus, în acea perioadă, „Vega” mai posedă 2 unităţi de rectificarea benzinei brute cu o capacitate de 55-60 vagoane zilnic, rafinaţii de lampant şi uleiuri cu 60 şi 10 vagoane pe zi. Pentru fabricarea asfaltului de brichete şi pavaj în blocuri sau butoaie, o instalaţie completă putând produce 12 vagoane în 24 ore.

De remarcat însă este faptul că, la vremea aceea, în afară de acestea, societatea deţinea instalaţii ajutătoare pentru produs abur, pentru curăţitul apei, pentru răcirea apei ce se reîntrebuinţează pentru incendiu.

Rafinăria Vega, universal inovatiilor

Proiectarea rafinăriei a fost o provocare pentru inginerii vremurilor. Conformatia terenului, dispunerea rezervoarelor de titei si a instalatiilor de prelucrare au făcut posibilă aplicarea principiului de cadere naturala. Astfel, titeiul intra in vasul central, unde se spala cu apa, iar de acolo prin cadere naturala trecea pe rand prin preincalzitoarele orizontale si ajungea in final, in coloana principala O (rafinaria avea 10 coloane, coloana 0 fiind fara blaze si destinata exclusiv evaporarii titeiului preincalzit in schimbatoarele de caldura).

Amplasarea în zona Gării de Nord Ploiești, nu este nici ea una întâmplătoare. Aceasta permitea transferul rapid al produselor finite, dar si o reducere a costurilor. In plus, autoritatile locale, surprinse de avântul industriei petroliere, au permis extinderea liniilor de cai ferate cu o linie de garaj care a racordat Rafinăria Vega, inexistentă la data proiectării liniilor.

Printre performantele tehnologice realizate la rafinaria Vega se numara si realizarea unei instalaţii tubulare (Pipe Still) cu instalaţii automate, cu pompe electrice, care prelucra 120 vagoane de ţiţei zilnic si producea intreaga gamade derivate comerciale inclusive uleiurile de uns pana la asfalt. Această unitate a fost concepută şi construită de Societatea Concordia (cu care societatea Vega va fuziona in iulie 1930), reprezintă un adevărat succes pentru industria metalurgică din Romania.

În anul 1908 Lazăr Edleneanu, în calitate de director tehnic al rafinariei, vine cu o altă metodă inovativă de prelucrare a țițeiului, metodă care ajunge să fie aplicată apoi în lumea întreagă.Cunoscutul drept „procedeul Edeleanu”, aceasta metoda de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid permite extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.).

În 1910,  Dr. ing. Lazăr Edeleanu renunță la funcția de conducere din cadrul rafinăriei și se stabilește din 1910 în Germania, unde se consacră industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid.

 

Rafinăria Vega se remarcă și prin faptul producția gazului dublu rafinat, care a devenit de-a lungul un remediu popular in tratarea cancerului de stomac si intenstinal. Conform crezului popular, calitatea acestuia se verifica prin picurarea de produs in palma si masajarea palmelor, iar daca pielea ramane alba inseamna ca produsul e de calitate.

Este prima etapă însă înaintea unor periaode în care rafinăria Vega devine ținta directă a celor două războaie mondiale.